Drumeția prin Frankfurt...

Aseară am sosit în țară, și am promis că mai povestesc un episod din vizita mea de lucru (dar și de destindere) din Frankfurt. După cum vă povesteam acum cîteva zile că nu am fost lăsat să-mi desfășor activitatea, din cauza unei întâlniri spontane, mi-am spus după această experiență, că ziua următoare ( duminica ) să o am numai pentru mine. Zis și făcut. Am luat micul dejun cât de devreme am reușit, m-am echipat cu haine lejere, o hartă și mărunțis ca un turist adevărat, și am luat-o la pas. Și uite așa am rămas impresionat de măiestria și rigoarea cu care a fost construită, reconstruită , și iar reconstruită Catedrala Sf. Bartholomeu (da, de trei ori!), și mi-a provocat o neașteptată mirare când am aflat că o biserică poate fi loc de dezbateri parlamentare ( este vorba despre Biserica Sf. Paul, care și ea la rândul ei a fost reconstruită după ce a fost parțial distrusă).

Prânzul m-a prins într-o cafenea, mobilată cu piese decorative vintage, cu fotolii extrem de confortabile lucrate superb, parcă fiecare era conceput ca fiind unic. În timp ce mai lecturam Financial Times, eram deseori distras de parfumul de scorțișoară ce plutea prin cafenea, special parcă să comanzi prăjitura casei, care conținea scorțișoară și care era, evident, și cel mai scump sortiment din meniu. Am rezistat totuși tentației, deoarece îmi pusesem în gând să experimentez bucătăria culinară specifică zonei, și bine am făcut. Am savurat pe nerăsuflate un „ Frankfurter Kranz”, care este o specialitate a orașului, un tort preparat cu diverse ingrediente, într-un cuvânt: magnific. Apoi, mi-am încheiat festinul, cu un pahar de „Apfelwien” un sortiment de cidru ( fară alcool) obținut din mere, care-mi lasă gura apă numai când îmi aduc aminte de gustul său.

Era pe înserate, așă că am luat-o din loc și am vizitat rapid „Commerzbank Arena”, cel mai mare stadion din oraș pe care-și desfășoară meciurile echipa de fotbal Ein. Frankfurt, și uite așa odată cu lăsarea completă a serii, am lăsat la sfârșit ceea ce era superb. Frankfurt văzut seara, chiar din inima „ Skyline of Frankfurt”. Zona de zgârie-nori a Frankfurtului, formată în special din clădirile în majoritate sedii de bănci, este impunătoare, iar panorama în timpul nopții este de nedescris. Eram precum un copil, fascinat de ceea ce văd. Într-un final, trezit din reverie, m-am întors în camera de hotel, fericit de ziua pe care am petrecut-o doar eu cu mine. Deja pierdusem prima repriză din finala Cupei Mondiale....dar nu-mi păsa, am făcut ce mi-a plăcut. :)