Coincidență sau nu...(Partea I)

Stând acum și savurând un espresso „home made”, m-am gândit că poate ar fi mai bine să mai povestesc o întâmplare consumată în Frankfurt. Da, iar Frankfurt. Sincer? Nici eu nu mă așteptam ca această escapadă să fie atât de frapantă, cu cât mai mult la prima vedere se preconiza a fi doar o biată deplasare în interes de afaceri. Așadar, v-am povestit în postul anterior despre drumețiile mele, iar acum voi continua povestea din seara de duminică. Meciul se terminase, și puțin mâhnit că nu s-a ajuns la loviturile de departajare, am mutat canalul pe CNN. Îmi atrage atenția o știre despre un schimb de spioni ruso-americani, o chestie care se făcea cu zeci de ani în urmă. În fine, nu mă îndoiam că se practica și în zilele noastre, dar fiind atât de mediatizată, m-am gândit că este un fel de spălare a rufelor în public la nivel internațional. Așa că am oprit televizorul, și cum deja era trecut de miezul nopții, parcă o insomnie mi se contura, așa că m-am îmbrăcat și am coborât în bar la o degustare de ceva.

În bar, un cuplu chicotea la o masă îndepărtată, mai era barmanul, și eu. Comand un cocktail cât mai puțin colorat, îmi scot telefonul și încep să-mi schițez planul pentru întâlnirea din ziua următoare, pentru care și venisem în Frankfurt de fapt. Urma să am o întâlnire destul de tensionată cu niște indivizi foarte pricepuți în ale negocierii. Și era vorba să ne târguim asupra unor sume demne să te ajute să clădești un S+P+18 în București. Deci, treabă serioasă. În timp ce neuronii mei se agitau de zor gândind la tehnici și strategii de negociere, lângă mine se așează de nicăieri o domnișoară, destul de înaltă, brunetă, ușor nearanjată, naturală. Eu surprins de prezența ei, și crezând că este vreo turistă pierdută prin orașul ăsta, am întrebat ce dorește. Rostind o limbă engleză stâlcită cu germana vorbită în regiunea de nord, am înțeles printre picături că se numește Erika, locuiește în Frankfurt, și că obișnuia în fiecare seară să meargă într-un bar diferit, să se așeze la o masă la care stătea o persoană singură, și să stea la pălăvrăgeală cu ea. Pur și simplu, fără niciun motiv. Spunându-mi chestiile astea, mă întrebam: De ce eu??....

Restul întâmplării o scriu mai târziu. Acum trebuie să trec la treabă. Ia să vedem cum mai merge bvb-ul... :)