Continuarea și...cadoul

Acum că mă aflu într-o scurtă pauză, vreau să termin de relatat mica mea escapadă uşor dramatică de vineri seară. Așadar, după ce am înghiţit cu noduri câteva pahare de Perignon ( deja o licoare destul de învechită pentru a mai trezi în mine senzaţii cu adevărat speciale) parcă şi acel Garou mi se părea că este un mic Pavarotti, şi astfel mânat de vaporii ameţitori m-am pus pe vorbit cu mesenii. Şi uite aşa am început o discuţie cu V.R. despre cum am putea să cumpăram o echipă de fotbal. Omul este microbist şi mai presus de toate apleacă urechile la toate zvonurile adevărate sau mai puţin adevărate privind oportunităţi de investiţii. În orice caz nu ştiu cum de-a ajuns să aibă atâţia bani din moment ce este atât de credul....cred că este vorba de noroc sau intuiţie. Oricum, am încercat să-l domolesc spunându-i că mai degrabă cumpăr echipa de bob a Sudanului decât să investesc într-o echipă de fotbal românească.

După acest mic dialog, observ cum într-un colţ de cameră s-au strâns "vulpoii" (bogaţii trecuţi deja de vârsta tinereţii) care parcă complotau cu minuţiozitate adevărate strategii de război. Mă cunoşteam cu mare parte din ei ,însă nu mi-a suscitat deloc interesul temele pe care le abordează ( în general teme politice ) cam de fiecare dată când se reunesc . Am mers totuşi să-i onorez cu un salut ,ştiind oricum că nu sunt foarte receptivi la dialogul cu tinerii mai înstăriți, care le suflă în ceafă locurile de prin topurile de miliardari. Dar fiind şi ei, probabil, puţin afectaţi de aperitivul cu icre negre şi „Cîroc”, vizita mea în cercul lor s-a extins pe mai bine de o oră timp în care am vorbit (aşa cum mă aşteptam) numai despre politica. Ne-am împărtăşit viziunile şi antipatiile politice,apoi s-au retras la un poker. Nici măcar nu m-au invitat. Bănuiesc că vroiau să joace pe amante sau alte mize bizare...

Obosit de atâta dialog îmbibat de seriozitate, mă hotărâsem să-l găsesc pe M., gazda şi sărbătoritul serii. Nu am reuşit să vorbesc foarte mult cu el deoarece era destul de solicitat de invitaţi. Am aflat doar că este extrem de fericit. Evident, nu? Însă nu ştiu dacă din pricina cadoului meu sau a faptului că iubita sa şi-a dat acceptul logodnei. Înclin să cred totuşi că este vorba despre a doua veste. Că tot am adus vorba de cadoul mult râvnit,până la urmă am achiziţionat ( la un preț acceptabil) de la un amic din Franţa o lucrare semnată Christian Dahl . Ştiam că M. este un iubitor de peisaje demne să te lase fără cuvinte, așa că m-am gândit că artistul menționat mai sus se pricepea destul de bine să facă acest gen de lucrări, așa că am tras nişte sfori şi cred că am făcut alegerea cea mai bună. Alternativa era un sejur în Bora Bora. Mă bucur că n-am ales-o deoarece oricum îşi plănuise luna de miere tot printr-un paradis de genul acesta. În rest, în afară de mâncarea excepţională, nu mai este nimic demn de relatat despre aceasta aniversare. O petrecere care mi-a înşelat aşteptările,dar până una alta, bine că a existat. Seară plăcută.