„Vin sărbătorile, vin sărbătorile, vin...” cam la semnalul acesta ni se dă comanda parcă să începem consumul. Consumul în exces. Totul strălucește și te atrage, melodiile insuportabile ale instalațiilor și jucăriilor de sezon parcă se materializează în lira lui Orfeu, iar toți Moș Crăciunii te ademenesc parcă să intri și musai să cumperi ceva. Orice. Că este vorba de o jucărie, de un set de cosmetice, de un banal halat, sau de o sticlă de vin, acel lucru devine ceva special deoarece a fost cumpărat cu o ocazia Crăciunului, chiar dacă poți să cumperi respectivele obiecte în orice perioadă din an.
Uimitor cum ne lăsăm conduși de niște sentimente pe care cineva/ceva ni le-a plantat tuturor în minte. Oameni fac împrumuturi, economisesc, vând, doar ca să aibă suficiente fonduri să cumpere brad, ornamente, cozonaci, zeci de kilograme de carne, zeci de litrii de băutură, cadouri, și multe altele.
Avem o mentalitate bizară: economisim fiecare bănuț, pentru a risipi apoi totul la vreo sindrofie generală...
