Acomodare dificilă...

Iată-mă acasă. Îmi savurez deja espresso-ul meu unic, și m-am gândit să mai scriu ceva rânduri înainte de a pleca la treabă. Deja corpul meu resimte de abia acum cei 309 km/h, durerile sunt ceva mai intense, dar suportabile. O să am nevoie de ceva mai puternic pentru a mă fixa. Oricum nu regret nimic din ce am făcut, ba mai mult de atât, dacă în momentul acesta aș mai avea oportunitatea de a mai face o tură de circuit, aș face-o fără să mă mai gândesc la consecințe.

Dar să revin în realitate deoarece este totuși o zi de luni. Începe o săptămână nouă (de data acesta poate va fi și una mai favorabilă afacerilor mele), cam săracă în evenimente ce-i drept, însă nu-mi fac deloc griji pentru că de fiecare dată se ivește ceva sau cineva care să mă trezească din monotonia instalată. Cred că ar trebui să-mi fac timp pentru o vacanță îndelungată. Escapadele de weekend pe care le-am avut în ultima perioadă au fost într-adevăr memorabile, însă au avut consecințe nefaste în sensul în care am reușit cu dificultate să mă acomodez cu începerea unei noi săptămâni de lucru. Voi mai reflecta la acest aspect...

O zi excelentă.