Coasta de Azur...

sau un fel de Mamaia a la France...Nu mă întelegeți greșit, nu se compară Riviera Franceză cu „Perla Litoralului Românesc” ( așa cum ne place să ne alintăm așa-zisa stațiune autohtonă), din multe puncte de vedere (infrastructură, servicii, condiții, lux), însă eu vorbesc aici despre persoanele care se învârt prin eleganta stațiune franceză. Persoane care stau comod pe averi considerabile, trec pe aici precum copii pe la Disneyland, dornici să trăiască din exces în exces. Eu, nu sunt un fan al stațiunii, și merg doar atunci când sunt invitat de amici, la vreo petrecere privată de vreo 3 zile :), sau când chiar n-am inspirație unde să călătoresc. Oricum dacă vă gândiți să mergeți, fiind dornici de cultura, în afară de 2-3 muzee mai răsărite, nu este nimic notabil ( și, acum fie vorba între noi, oricum nu ar merge nimeni). Coasta de Azur, continuată la o aruncatură de băț cu Monaco, este un fel de Las Vegas european, așadar lumea vine, cheltuie și pleaca. Este o teorie pe atât de concisă pe atât de adevarată.

Ok, de ce comparația cu Mamaia? Ați observat probabil articolele recente din presa scrisă cu privire la anumiți bogați ai țării, care se lăfăie pe bani mai mult sau mai puțini publici în Coasta de Azur. Cu toate că mă cunosc cu unii dintre ei, nu pot să nu remarc românul când sosește în Riviera. Încă de dimineață, cînd iese masculul român la micul-dejun, poți observa că are ușoare inadvertențe în ceea ce privește pedichiura de bun simț. Apoi se înfruptă din delicatesele așezate simetric pe platourile transparente ca de diamant, ce se asortează nemaipomenit cu satinul așezat parcă de Armani în persoană. Un tablou „sen-za-țio-nal” :) . După masă, de obicei se întalnesc pe plajă ( deoarece cu yacht-ul nu prea le au ei, e prea complicat) cu partenerii de afaceri/ de șezlong/ de table....cum vreți să le spuneți, tot aia sunt. Eh...după plajă, să vedeți distracție..... vă povestesc în postul următor.